Medeea de la 3

Aoleu cât e ceasul, dacă iar întârzii, sigur nu mai scap nepenalizată. Unde mi-o fi celălalt pantof???? Ha l-am găsit. Gata, azi ajung la timp!
Pe cine păcăleam?? Ajunsă în parcare, constat că masina mea era îngropată în zăpadă şi eu eram în ţinută de primăvară. Cine a mai văzut aşa ceva de 1 martie. Ăsta da mărţisor, mai ales acum că nu mai schiez.
Cu o matură şi un făraş am reuşit să îndepartez majoritatea zăpezii. Am rusit să mă ud toată şi să-mi dau sama că puteam foarte bine să iau un taxi. Dar, dacă nu dădeam zăpada nu descopeream un plic de plastic ascuns de zăpadă fixat bine sub ştergător. Cine l-a asezat acolo a vazut cum va fi vremea, ceea ce eu nu verific niciodată şi reuşesc mereu să mă îmbrac aiurea, ori prea gros ori prea subţire. E... oricum... m-am schimbat rapid...şi sigur mă penalizează pentru ţinută neadecvată, dar cui îi mai pasă. Important era să ajung odată.
Având in vedere aglomeraţia am avut suficient timp să mă chinui să desfac acel plic... şi să-mi imaginez cam ce ar putea să contină. Nu am rusit să ghicesc.
Ha, un bilet pe care era extrem de frumos inscris: La Mulţi Ani! Iar în plic erau flori de zambilă roz, albe şi albastre. Nu era semnat.
Am ajuns înaintea Larisei asa că nu am avut probleme, dar din cauza plicului nici că am făcut ceva toată ziua. M-am tot gândit cine putea să se deranjeze atâta.

În fiecare dimineaţă de la 1 martie am tot găsit flori sub ştergător. Culmea flori ce-mi şi plac, dar care probabil sunt pe placul a cine ştie câte alte donşoare.
Pe 8 martie aveam agăţat tacticos de o lalea şi bomboane si o felicitare, nesemnată, desigur.
Fiind sigură că persoana ce se tot chinuie cu decorarea maşinii mele in fiecare dimineaţă a greşit destinatarul, am hotărât să-i scriu. Da.. numai că ajunsă acasă şi amintindu-mi ce urât scriu, mi-a luat cam o oră să decid ce culoare să fie hârtia si ce să conţină.
După ce am terminat am decis să recitesc, să fiu sigură ca e totul în regulă. " Vă scriu în legătură cu atenţiile, ce le tot găssc în fiecare dimineaţă la parbrizul maşinii mele. Fiind convinsă că aţi gresit destinatarul, vă rog să stabilim o întâlnire, prentru clarificarea situaţiei.
Medeea Enu"
De sigur că speram ca persoana responsabilă să fie un super tip... şi destinatarul să fiu eu, dar ştiam foarte bine că asta nu se intâmplă decât altora. Eu am primit cadouri în astfel de ocazii doar de la tata, care chiar şi el a abndonat cauza. Am băgat scrisorica în unul din plicurile în care initial fusese o invitaţie de nuntă, la care nu am participat desigur, am abandonat acest sport cu ceva ani in urma, e prea deprimant. Înca mai merg la înmormântări, dar asta pentru că îmi place coliva. Cui nu-i place????
Am tras ceva pe mine şi emoţionată şi zămbind am coborât la maşină. La maşină, dau nas în nas cu autorul. Autor ce era un tip bine, dar care era foarte uimit. Am căpătat şi eu o expresie mirată la cât era el de mirat.
Dupa câteva zeci de secunde în care ne-am uitat unul la celălalt, am decis să-i dau scrisorica şi să ma duc acasă, ingheţasem că doar am ieşit în papuci, crezând că voi pune scrisorica sub ştergator si gata. I-am întins plicul şi am luat-o spre bloc. M-a apucat de mâna şi mi-a zis:
- Tu cine eşti?? Şi ce-i cu plicul??? Având în continuare uimire pe chip, sau poate aşa uimit arăta indiviul, nu aveam de unde sa ştiu.
- Sunt cea care a primit timp de 8 zile divrse atenţii, de la tine înţeleg. Şi i-am zămbit, şiind acum că nu mie îmi erau destinate.
- Oh... Păi, da.... nu erau pentru dumneavoastră. Şi parcă vroia să mai zică ceva, dar a zâmbit.
- Le am sus, dacă vrei să ţi le returnez... Bine bomboanele le-am mâncat,ce-i drept, dar unele flori încă sunt în viaţă.
- Nu nu nu! Doar că...eram sigur că asta-i maşina ei... hmm. Sper că am nimerit florile, dacă tot n-am nimerit persoana.
- Mda... le-ai nimerit. Şi destinatara trebuia să fie???
- Ştiu doar că o cheamă Raluca, stă in clădirea asta... la doi cred. Moment în care s-a apropiat, parcă să mă privească mai bine.
- Ha, Raluca nu are masină.... hahaha... nu t-ai documentat corespunzător. Poţi să mai încerci să lasi la cutia poştală sau la uşă, are apartament 5, dar are şi un iubit, cred. Orişicât, succes. Mă duc sus, că îmi clănţăne deja dinţii. A, vrei să-i menţionez ceva despre asta????
- Nu! Scuze că te-am ţinut atâta. Eu sunt Flavius. Şi mi-a întins mâna, scoţând întâi mânuşa.
- Medeea de la 3.