Rochia.... de mireasa

E o zi superbă, aşa că dacă tot am scăpat mai devreme, fac o scurtă oprire în Cişmigiu. în martie zilele sunt parfumate şi însorite, aşa că adesea mă trezesc pe banca în vre'un parc, cu mintea brambura. Am stat preţ de o tigară, chiar dacă eram invitată de peisaj să mai raman... se racea surpriza pentru Matei.
Matei e viitorul meu soţ. Pană la el... nu aprobam în tocmai oficializarea relaţiilor, asta poate pentru că nu prea cred in căsatorie. Dar Matei... după doar un an jumate' a reusit sa ma sucească. A reuşit sa mă convingă să ne mutăm impreună şi sa mă facă să nu îmi pot imagina viaţa fără el.
Am ajuns acasă. Locumim intr'un apartament de două camere intr-o vilă de pe strada Şilpotul Făntănilor. Chiria este destul de mare, dar merită, apartamentul oricum e super, camerele sunt foarte mari şi priveliştea este divină. Balconul dormitorului este ... in Cişmigiu.
Am deschis uşa, se aude Yann Tiersen şi soarele a inundat sufrageria şi o parte din hol. Datorită orelor prelungite de lucru... rar văd apartamentul aşa, de aceea am zăbovit o vreme.
Cu surpriza în ambele mâini, respectiv o caserolă cu pui gatit în vreo' cinci feluri, conform bucatăriei tradiţionale chineze de către buna mea prietenă Matilda, am ajuns în dreptul dormitorului. În oglinda uşii întredeschise se reflecta imaginea patului.... în care Matei .... interacţiona cu o făptura extrem de frumoasă... într-o poziţie foarte interesantă... Iar partea şocantă a acestui tablou nu este actul în sine ci costumaţia fetei. E îmbracată in rochia mea de mireasă...cu voal..pantofi...toate cele....
Am început să tremur, zeci de gănduri îmi alergau prin minte fără să pot controla măcar unul. Muzica se potrivea de minune... mă simţeam ca într-un tablou ireal. Caserola cu pui de care chiar uitasem a aterizat la picioarele mele. Sunetul provocat de sticla spartă şi bucăţile de mâncare ce s-au izbit de mobila şi pereţii din hol a determinat apariţia lui Matei în hol.
- Nu e ceea ce pare.... of.... e ceea ce pare, dar nu mi se pare mare chestie, nu trebuie sa dramatizăm,nu!?!? Eu tot pe tine te iubesc!!!! Adela!!!!.....
Am ajuns... nu ştiu exact cum în faţa casei.... încă auzeam muzica şi "te iubesc-ul" zis de Matei. Fără să-mi dau seama am ajuns la Paul. Paul e prietenul meu cel mai bun. Ne ştim din liceu. Ciudat, nu l-a plăcut niciodată pe Matei.E barman într-un bar foarte simpatic si nu departe de apartament.
Când m-a văzut toată murdară de mâncare.... m-a luat de mâna şi-n drum spre baie a început sa-mi vorbească. Din păcate nu auzeam nimic din ce spunea... incă auzeam cuvintele rostite de Matei si Yann Tiersen. În momentul în care caserola s-a spart mici bucăţele de sticlă au sărit şi mi-au pătruns palmele, desigur.. nu am simţit nimic. Cu mare răbdare, Paul m-a curăţat, m-a bandajat... fără un cuvânt. Şi-a dat seama ca-s şocată şi că oricum nu înţeleg mare lucru. Mi-a adus o rochiţă foarte drăguţă, obligându-mă să mă schimb.
Am ieşit din baie, m-am aşezat la masa mea preferată şi un timp am contemplat un măr înflorit.
- Sigur ai nevoie de un shot.... dar dupa ce mănînci astea. Zicea Paul care stătea în dreptul meu şi punea cu mare delicateţe în faţa mea sarea, felii de portocală cu scorţişoară, paharul destul de mare de tequila şi o farfurie cu tartine. DUpă ce am gustat tartinele mi.am aprins o ţigară.... rochia de mireasă încă-mi ţopăia în minte...
- Ce naiba ai păţit femeie!?!?? Zi-mi cin' te-a sucit în halul ăsta, că-l aranjez eu, plătesc neşte beieţi dacă nu mă descurc. În timp ce zicea asta punea sarea pe mână pentru tequila.
- Păăăi... hmm... azi ... a... nu se mai ţine nunta.
- Cum aşa? Te-ai răzgîndit???
- Aaa....
- Oricum Adelină... eu ţi-am zis că mapiţoiu ăla nu-i de tine... da... de ce eşti în halul ăsta????
- Păi... a... era cu o tipă, periculos de frumoasă... în patul nostru... care
- Ceeee????
- ...era îmbrăcată cu rochia mea de...
- ..mireasă?!? Ha ha ha..scuze...hihihi...aa..Uau...asta da ...viziune...aaa..uau.
- Mda.. Dar ştii că nu e rău...doar şocant.
- Da, bine că s-a întîmplat acum.. Plus... ştii şi tu cum e cu fidelitatea asta... ideal e să nu aflii. Mda... tre sa fac inventaru..că o să-mi vină marfa... încă una? sau ceva mai light cu multă multă vodka?????
- Daa..light e ok.
Revine cu băutura şi-mi dă o felicitare:
- Era în pungă... La mulţi ani Adelină!! În felicitare era scris extrem de urât: " încă pe atât.... viaţa ar fii extrem de plictisitoare fără tine, ... Sper să-ţi vină. Al tău Paul" În timp ce citeam aud:
- Se poate sa iau un loc la masa ta?
Un tip foarte ...da foarte drăguţ, zisese asta. M-am uitat în jur, barul era cam gol... cam toate mesele erau libere... aaaa... şi Paul asculta tot Yann Tiersen...hmm ce chestie.
- Desigur. reuşesc să zic într-un final. Până să apuc să întreb de ce masa asta, mi se adresează.
- Hmm...a... vroiam să te mai rog ...dacă se poate să mă ajuţi cu o chestie.
- Depinde de chestie.
- Păi.. la şase tre să ma vad cu fosta... care tot vrea să ne împăcăm.... mă gândeam că dacă apar cu iubita-aici intervii tu- ...mă lasă în pace.... bine mi-a venit ideea când te-am văzut.
- Aham... mda ...interesant, doar că eu am avut o zi mai specială azi ...nu ştiu dacă va fii o performanţă extraordinară... dar oricum, cred că mă va binedispune.
- Păi mersi mult...
- Mda.... cum îl cheamă pe iubitul meu? Eu sunt Adela.
- Of da... Tudor...
- E fără cinci...cum ne-am cunoscut? De când suntem împreună?
- Pai ...ne-am cunoscut aici, dar oricum nu cred că.... sau poate întrebă...bravo... Păi de vreo două luni zic eu.. tu ce părere ai?
- Una în general buna... e ok.... cum v-aţi despărţit?
- Hmmm... am gasit-o cu prientenul cel mai bun...în patul nostru...
- E na.... tocmai am păţit exact acelaşi lucru.. exceptînd prietenul...mă rog prietena....mai acum 45 de minute... Trebuia să ne casătorim sâmbată.... partea interesanta e că tipa era îmbrăcată cu rochia mea de mireasă.... nu-i venea tocmai bine....dar nu cred că avea vreo importanţă....
- A... uite-o.... e tipa blondină cu geantă mare...şi roşie.
- E naaa.....!?!
- E naa ce.... o cunoşti?
- Eu nu... Matei, soţul....
Tudor.... îşi dă seama şi ...începe să râdă... Tipa ajunge în dreptul lui Tudor şi încearcă să-l pupe, el se fereşte şi arată spre mine.
- Adela!
- Încântată, eu sunt Claudia... şi am senzaţia că ne cunoaştem.
Am ezitat să dau mâna, moment în care Tudor mă trege cu scaunul mai aproape şi îmi dă un pupic, ceea ce m-a făcut să-mi păstrez calmul.
- Ai avut timp să te schimbi? Eu la ultima probă a rochiei... m-am lupta circa o ora cu panglicuţele. Oricum... vroiam să-ţi zic... rochia mea de mireasă nu prea te prinde.