O zi împiedicată

Azi e o zi împiedicată pentru mine. De trei ori era să cunosc asfaltul. A treia oara putea să fie cu noroc. N-am nimerit una din treptele ce coborau spre metrou. În spatele meu se afla un tip care a fost pe fază şi efectiv m-a cules. Cînd l-am văzut, inima a început să-mi bată cu o putere inexplicabilă, căldura mi-a invadat obrazul şi sunete cristaline mă împiedicau să aud cele rostite de el. Într-un final aud:
- Pămîntul catre împiedicată, hei.... eşti bine???
- Ăăăă...mda...am reuşit să zic.
- N-ai căzut...te-am oprit eu la timp. zice şi începe să rîdă.
- Da, în legătură cu asta... ăăăă mulţumesc, ar fi fost a treia pereche ruptă de blugi pe săptămîna asta.... deci mulţumesc.
- Nici o problemă... să te ţin de mână pînă acasă?? Heheeh... sau nu ştiu, poate o cafea, cu mine o să-ţi facă bine. Bingo.... de data asta nu a trebuit să zic nimic.
- Da...acum???
- Da, doar că.. nu am încă o locaţie anume... ba da, e o cafenea chiar la cinci minute de staţie. Dă-mi mâna să fiu sigur...Şi începe să rîdă iar.
- Da...e frumos nu?.. Să râzi de ghinioanele altora.
- Da... bine n-aş zice că-i ghinion, e fenomenul adesea întîlnit sub numele de "capul în nori".
- Da asta da, adică şi asta. Eu mă îndreptam spre serviciu, dar având în vedere starea..Tremuram toată, fară să ştiu de ce. Nu cred că mă mai duc astâzi.
- Eu decisesem azi să ies la cafea, asa că bine că te-am prins. Şi începuse să râdă foarte zgomotos.
- Ce e aşa amuzant???
- Chestia e... că azi vroiam să o cer în căsătorie pe iubita mea... Şi dimineaţă, m-am gândit, să-i fac o surpriză, să o urmaăresc şi cand găsesc momentul perfect, bang...în genunchi... numai că.... m-a încenunchiat, da nu din motivul mai sus mentionat.
- Adică??? Ce s-a întâmplat??? Moment în care m-am impiedicat iar, cât pe ce să cad, dar însoţtitorul meu, deşi prins în povestire, m-a strâns de mână şi m-a tras într-o clădire. Am mers pe un coridor, am trecu printr-un gang şi am ajns într-o încăpere superbă, ce avea o verandă cu o privelişte de basm. Ne-am aşezat chiar pe veranda cu pricina. Am comandat şi a continuat povestirea.
- A mers pe jos d-acasă, şi după bloc, ce să vezi. O aştepta o maşină. Maşina lui Vlad... prietenul meu cel mai bun. Eu m-am gândit că s-au întâlnit ca să plănuiască ceva de ziua mea... adică pentru azi.
- A... La Mulţi Ani!!!!! Şi m-am întins şi i-am dat un pupic. A zâmbit şi a continuat.
- Vlad a ieşit din maşină şi a sărutat-o! Moment în care eu... nu am mai ştiut ce să fac.... aşa că m-am decis să merg la cafea...şi apoi ai apărut tu. Uh... nici nu m-am prezentat. David.
- Matilda.... hu şi acum???
- Ai vre-o idee???
- De cât timp eraţi împreună????
- Chestia e că... Vlad ne-a făcut cunoştinţă. Şi nu înţeleg care-i faza. Adică puteam să ne despărţim şi ei să-şi vadă de treabă... 3ani.
- Uau.
- Cererea în căsătorie...dispare din schemă... având în vedere evenimentele... Oricum nu înţeleg...
- Îmi pare rău, nu ştiu ce să zic. Eu n-am ajus niciodată aşa departe într-o relaţie. Cea mai lungă a fost de... 2 luni cred şi asta pentru că îi era frică să mă părăsească....sau milă, nu mai ştiu exact.
- Hahaha, cum adică???? Doar pentru că nu poţi sta mai mult de cinci minute in poziţie verticală... în unele împrejurări ăsta e un lucru bun.
- E unul din motive, că sunt împiedicată, sinceră.... prea sinceră, independentă, tolerantă... să ştii că nu m-am gândit prea mult care sunt motivele. Cert e faptul că de vreo 2 ani am încetat să mai încerc şi să-mi mai ocup timpul cu asta. TImp în care m-am distrat de minune.
- Eu nu vreau să mă mai duc acasă... nu ştiu ce să-i spun... nici nu cred că pot să o mai privesc. Nu înţeleg cum să minţi aşa...zi de zi...cine ştie de când se întâmplă asta...
- Poţi să vii la mine....aşa sunt sigură că ajung bine. E cam dezordine...da în 10 minute se rezolvă.
- Uau, mulţumesc... e o idee bună. Oricum în 5 zile plec în Londra. Cred că şi faptul că plec des....dar mereu i-am zis să vină, şi mereu zicea că nu-i un moment bun... păi normal că nu era...rămânea acasă pentru Vlad..... Şi Vlad, ăsta da prietn cel mai bun. Chiar, vrei sa vii cu mine... mereu am vrut să vină cineva cu mine...mă plictisesc teribil....plus pot fi ghidul tău deja ştiu foarte bine oraşul.
- E.. acuma... ai să vedem ce faci cu iubita ta. Poate ar fi bine să-i spui că...na.. ştii.
- Hmmm...şi dacă nu zic nimic şi mă car...Vii cu mine. Şi n-a aşteptat să-i răspund că m-a luat de mănă şi m-am trezit în taxi. Nici nu ştiu cănd a plătit sau cănd a apărut taxiul. Taxiul opreşte în faţa unui bloc tip vilă de 3 etaje foarte drăguţ. Intrăm, urcăm până la unu şi îmi face semn să intru, strângându-mă de mână mai tare. Închide uşa încet şi amăndoi întoarcem capetele spre ce părea a fi dormitorul de unde se auzeau hihoteli. Se uită la mine şi zâmbeşte. Mă trage spre dormitor....deschide uşa cu putere, lovind-o astfel de perete şi provocând suficient zogomot să-i facă pe cei doi să se oprească şi să rămână cu gurile căscate... ca şi mine de altfel. Iubita lui David e foarte frumoasă... da....baiatu cu care se hârjonea... nu prea...faţă de David..
- David! zice ea cu o expresie de teamă deja. David mă strângea şi mai tare de mână, aproape că nu o mai simţeam...
- Am venit doar sa împachetez câte ceva... nu vă opriţi.
- Da...nu ştiu....imi pare rău...tu esti mereu plecat...Vlad e mereu aici..La mulţi ani?!?!.
- E lasă ..... Matilda, te rog, adu din hol toate valizele pe care le găseşti.... Şi azi vroiam să te cer de soţie...
A început să pună în valize foarte repede, probabil strictul necesar şi în mai puţin de 5 minute eram iar în taxi. Aşteptau adresa....
- Poiana florilor numărul 6.
- Mulţumesc...
- Şi tu m-ai sprijinit pe mine....să zicem că suntem chit. Îşi pune capul pe umărul meu şi zice:
- Unde petrecem în seara asta?????