ZGOMOT....

... i-am scris la un moment dat lui Ioan pe un "post it" in timpul concertului in plina desfasurare, fiind cea mai potrivita metoda de comunicare si ea cu greu acceptata de interlocutor care chiar venise acolo pentru concert. Concert d-ala simfonic, care te obliga sa scoti bunele maniere de la naftalina, prin diverse metode destul de convingatoare. Zgomotul avea ca interpreti principali pe: Alexandru Tomescu - vioara, Horia Mihail - pian, Razvan Suma - violoncel, respectiv Romanian Piano Trio.
Pana la inceperea concertului, nu aveam decat informatii fragmentate, iar Ioan era ba prea calm ba prea agitat din lipsa de nicotina (parerea mea), reusind sa reduca astfel viteza si frecventa intrebarilor mele. Informatii ce au disparut odata cu anuntul de incepere al spectacolului, care era menit sa te faca sa mergi mai repede la locul tau.... pe mine aproape ca m-a facut sa fug. In tot holul locatiei la intervale scurte de timp atat o voce feminina cat si una masculina, mai ca te bateau - pe umar, desigur - cu o formulare mai mult decat politicoasa: " onorat public va rugam sa va ocupati locurile in sala".
Si ne-am ocupat locurile intr-o sala aparent mica (am fost informata ca e cea mai mare sala de concerte din Bucuresti, sau ceva de genu asta), am luat si un program, au sosit si Alex, Marina, Letitia si orchestra care eu nu intelegeam ce cauta acolo ca doar era vorba despre un Trio de Pian.... si s-a stins lumina.... Ehe... si a inceput distractia. Putin confuzata am inceput sa-l bazai pe saracu Ioan cu diverse intrebari, la care oricum nu mai stiu ce a raspuns, ptr ca din 2 in doua cuvinte soptite imi tot facea semn sa ma potolesc si sa am rabdare (complicat domnule). Pentru ca oricum pana la a 2a piesa/opera/alea alea (data viitoare voi incerca o documentare mai riguroasa) din program reusisem sa ma lamuresc aparent.... plus aveam si programul cu mult text.... dar si pozeeee. Eu tot asteptam desigur daca nu 3 pianisti , macar 3 baeti cu ceva instrumente ... ca doar despre asta era vorba; dar mi-am zis ca sigur dupa pauza voi fi complet lamurita si desigur orchestra e in deschidere, ca doar asa se practica.... prelungirea suspansului. Iti canta unii care au sonorizare proasta, asa incat ii creste subit rating-ul artistului pentru care ai venit.
Dar nu, ca doar a fost un concert serios, cult, al carui onorat public parea ca stie despre ce e vorba, nu aplauda decat atunci cand trebuie, dar tusea in cor la comanda de parca se vorbisera de la concertul precedent. A venit si explicatia... indubitabil, intre partile ... pieselor nu se aplauda, pentru ca nu s-a terminat ... gen strofele unei poezii (ioan), sau varianta care mie mi s-a parut mult mai potrivita, diferentierea fraierilor de jmecheri (alex).
Cantarea numarul 2 din program a reusit sa-mi alunge orice gand si sa ma faca atenta si sa-mi mai si raspunda la mai toate intrebarile. Jean SIBELIUS , "Concertul in Re minor pentru vioara si orchestra"; solist Alexandru Tomescu. Nici nu stiu cum sa scriu... de teama sa nu deteriorez valul de ganduri si emotii aparute odata cu sunetul "fantastico-stiintific" produs de tanarul cu vioara sustinut si aprobat de mutimea de muzicieni din jur, ghidati de dirijor. Pentru ca pana la aceasta piesa analizasem toti membrii din orchestra, peretii, scaunele, vestimentatie, pozitia celor aflati pe scena, lumini, munca depusa de protagonisti, munca in echipa si mai ales cu cata usurinta si naturalete savurez munca lor; produsul finit.
Si a fost si pauza, am fugit desigur afara la tigara, in frig ca sa tin minte ca "dauneaza grav sanatatii", unde am schimbat impresii sau nu, despre ce am vazut.... eu nu prea aveam inca ce sa schimb ca-mi cam tremurau genunchii de emotie, asta pana sa apara Maria . Maria notadumb, pe care nu o mai vazusem de nu stiu cand si care m-a pus in tema cu cateva detalii la care uitasem sa ma gandesc, ea fiind insider, ca si Alex si Ioan (respectiv muzicieni, viola si chitara).
Am terminat tigara si tremurand fara sa stiu daca de la temperatura scazuta sau emotie, am pornit spre locul meu, fara a fi zorita de aceasta data de oamenii politicosi din difuzor. Si a urmat si partea a 2a aspectacolului. Un mare pian negru, mangaiat cu pricepere de un domn in camasa rosie, respectiv Horia Mihail, mi-a amintit ca-mi place foarte mult pianul, dar.... in seara aceea nu ma puteam decide ce-mi place mai mult, inca nu pot. Asa mi-am zis ca poate d-aia la scolile de specialitate pana in clasa a 6a(a 5a....nu stiu exact) se studiaza doar pian sau vioara.
Marea surpriza a aparut, la final, cand eu eram sigura ca cei 3 pe care-i tot asteptam eu, cantau alaturi la b52. Ca bonus track, cei 3, au interpretat o piesa Astor PIAZZOLLA, putin diferit de ce stiam eu, dar nimic nu putea sa-mi strice entuziasmul scenariului implinit.