Calitati

Faptul ca sunt instabila emotional, e pentru mine un defect, era... mai exact, pana sa-i descopar calitatea. Trec de la tristete la bucurie, de la o dragoste la alta; ceva imi place azi la nebunie... maine cine mai stie, entuziasm si plictis, cateodata pesimista si vigilenta altadata pur optimista si extrem de nepasatoare si foarte naiva. Caruselul asta emotional e extrem de captivant daca reusesti sa ii dai atentie. Mi-am dat seama de inginerie exact in aceasta dimineata.
Ca in mai toate diminetile , m-am trezit ametita si cu niste mari dureri de spate(dureri de care tot zic ca o sa ma ocup, dar ma tot fura peisajul). Pana m-am dezmeticit (si azi mi-a luat mai mult pentru ca nu lucrez) , am facut intinderile de rigoare, am stabilit musica pentru azi (Manu Chao si Ian Brown) , am incercat sa-mi amintesc ce am visat, sau macar pe cine. Azi noapte am avut vise aglomerate. Diana este mai nou omniprezenta la toate sf-urile debitate de mintea mea, din pacate nu pot sa-mi amintesc tot timpul ce si cum. Am visat si cu mama si asta pentru ca nu am apucat sa-i cumpar inca minunatul cadou pe care-l merita de ziua ei... deci ma cam mustra constiinta, dar poate o sa ma ocup azi si de asta. Mai erau: Roxana Petrovschi la care ma tot gandesc de cateva zile si tot in aceasta dimineata am aflat de ce, in timp ce verificam mailurile; Ioan Iaco, caruia i-am tulburat ieri somnul dar el, inca nu se stie daca l-a tulburat pe al meu si asta pentru ca nu mai tin minte ce si cum; Dan Zve , pe care nu il mai visasem de mult si nu-mi parea rau, dar nu ma plang, are poante bune.
Afara ploua, asta am aflat mai tarziu, dar foarte tomnatic si frumos de nu puteam sa-mi dezlipesc ochii de la minunata mea curticica, plina de frunze prea colorate dimineata. Si cum ma batzaiam eu pe minunatele sunete emise de Manu Chao, facand planuri pentru ziua ce incepuse sa se deruleze, mi-am aprins o tigara si am deschis notebook-ul..... pana aici mi-a fost. Toate planurile atent construite mai acum 5 minute s-au naruit cand pe micul ecran a aparut "welcome" a lu XP.
Normal, era sa-mi para rau ca-mi pierd timpul verificand mailul si purtand convesatii ( pe care daca le recitesti nu ai nici o sansa sa le intelegi) pe mess ,in loc sa-mi respect planurile. Cert e faptul ca asa mi-am dat seama ca e important sa nu raman agatata de stari negative prea mult. Ca e bine sa fi nebun daca te face sa te simti mai bine (asta dupa ce am vazut un filmulet cu baietii "jackass" si o catapultare menita sa-ti creasca adrenalina). Ca imi place mult sa vad ce bazaconii au mai facut si altii si sa constat ca nu toti (17 mai exact) carora le trimit mai departe ce gasesc eu amuzant au aceeasi parere.( nu ca nu stiam dar.... cui nu-i place sa nu ceteasca). Comentatul mailurilor pe mess fiind astfel deliciul diminetii alaturi de nesul cu lapte bine amestecat, pana si de tricou gustat,intr-un spatiu bine afumat. Si da , e mai mult ca posibil sa exagerez cateodata si asta nu e bine, dar ce e bine pana la urma, cine stie? Si oricum am maturat mizeria din fata geamului de la bucatarie si am facut si niste poze si am mai adunat si niste frunze de pe alee si m-a plouat si tare bine-mi pare , chiar daca asta nu ma face sa cresc mai mare.
Intregul proces inca in derulare intrerupt exact la timp ici si colo ba de mess ba de telefon tine cam de 4-5 ore, in care am realizat ceva ce deja stiam, ca ma bucur ca sunt eu si ca sunt asa, ca mai e nevoie de retusuri pe ici si colo, ca ganditul dauneaza grav sanatatii dar ca-mi permit acest "lux", si ma bucur ca ma minunez asa de tare la aflarea a nimic nou.