CRED .... in DRAGOSTE

Pana nu demult IUBIREA pentru mine insemna fluturasi, clopotei si multe de genu' asta, pana sa ma prind ce si cum disparea persoana.
Cand s-a gasit unul indeajuns de curajos sa ramana dupa fluturasi si clopotei, respectiv mai mult de 3 luni, am picat intr-o mare confuzie......
E adevarat ca iubirea e oarba. Ceea ce pentru mine a insemnat sa incalc principii, sa accept mai mult decat puteam duce, sa incerc sa ma schimb, indiferent daca vroiam sau nu. Dar imi dau seama ca majoritatea actiunilor au avut un scop, prin Fericirea jumatatii devii si tu fericit, sau cel putin asa crezi... doar ca pana la urma nu prea stii cu exactitate ce-l fericeste pe celalalt... si actionezi cum te taie capul, ceea ce nu aduce neaparat rezultate pozitive. Desigur efortul este intotdeauna apreciat. Plus in astfel de situatii (respectiv "indoragostit lulea"), stii de la inceput ca nu prea exista reguli si practic, te cam astepti la orice. Si varianta nepotrivirii, o excluzi din start,chiar daca ar fi bine macar sa o iei in calcul. Nu stiu daca eu am iubit sau doar am abuzat de un om....nu stiu daca nu cumva si el a facut acelasi lucru.Eram orbita de propriile-mi nevoi prin intermediul carora imi raspandeam actiunile.
Pana aici totul bine, dar ce faci cand vezi ca orice ai face se pare ca nu-i bine. Cand constati ca... ti-ai canalizat energia, toata energia, inutil... si aici sa nu se inteleaga ca persoana nu merita, ba da, CLAR merita...toti meritam...... doar ca poate si sigur nu era nevoie. Si oricum tu nu-ti dai seama de ce se intampla pentru ca esti anesteziat... dar pana la urma rezultatul te loveste ....si te loveste bine si e prea tarziu sa schimbi. Si asa te racesti... usor usor, pentru ca proverbul ce zice "ii dai azi un deget si maine iti ia toata mana" (sau ceva de genu') este perfect adevarat. Dar pe de alta parte cum sa te abtii? Ai face totul pentru persoana iubita, nu e ceva ce poti stapani....pur si simplu.
E posibil insa ca persoana sa nu vrea sau sa nu aiba nevoie de atata atentie, iar daca o primeste... ca doar nu o sa refuzi... incepe sa se leneveasca si sa nu dea nimic inapoi. Si, da, e important sa dea inapoi.... ca doar tu nu faci toate astea gratuit, toate au un pret, respectiv ce investesti cam atata sa primesti, poate chiar mai mult. Dar nu cred ca despre asta e vorba, caci nu trebuie sa-ti pese ce primesti. Scopul tau cica ar fi fericirea persoanei iubite ...... asa sa fie oare?
Si asa ajungi sa te intrebi daca pana la urma actiunile tale nu sunt manate de egoism, frica si altele, dar asta realizezi abia dupa ce ai iesit din magia momentului (magie=papuci restituiti) .Facand o retrospectiva iti dai seama ca manat de cin' stie ce ratiune ai actionat irational (ar zice unii), ai jucat infinite roluri si pana la urma te-ai ales doar cu o groaza de experienta, dar si multa suferinta. Plus prins intr-un astfel de joc, e greu sa spui stop, cel putin mie imi este greu. Iar daca jocul ajunge sa raneasca participantii, normal e sa te opresti.... (dar normalitatea poate fi si ea, deasemenea, discutata).
Si cu mult poate, si mult dar, realizezi ca pana la urma nu ai inteles nimic si nici nu mai stii cum sa te porti.
Deci si prin urmare, mai incerci, dar nu uiti nimic , ideal e sa ierti tot. Iar persoana , capabila sa dea explicatii, se maturizeaza si ea odata cu tine si nu prea stie nici ce vrea, nici de ce procedeaza asa ... zice doar ca "barbatii e porci"... ceea ce eu nu cred inca cu ferma convingere...
CRED ca mai merita o SANSA....
(reeditat cu sprijinul Tinerei Domnite Di 31.10.2007/5:28AM)